Merg rar pe meleagurile copilariei,asta-i viata noastra,a unora sa traim departe de locurile natale .
Cand ma apropii la 20-30 km am emotiile pe care parca le aveam la primele intalniri, fiindca astept o lunga perioada de timp sa ajung ACOLO, mi-e dor de acel ACOLO. Ajung ACASA si din primul moment ma simt in alt loc, ma simt oarecum strain, strain de locul meu ,strain de oamenii din jur caci eu caut cu sufletul si privirea copiii si tinerii, de care m-am despartit, din care multi nu mai sunt pe aici iar cei care sunt nu mai sunt la fel, parintii care nu mai sunt, casele si pomii din care culegeam. Astazi sunt strain de locul cel mai apropiat sufletului meu. Sunt trist, imi vine sa plang caci in acelasi timp si cei pe care ii gasesc ma privesc ca pe un strain.
Completat sub: r amintiri | Tagged: acasa, amintiri, casa, parinti, vedete tv
